Volkswagen Transporter un vehicul popular

Volkswagen Transporter un vehicul universal

Este un vehicul cu o multime de posibilitati. Este manevrabil , are suficient de multa putere la deal si are un cost mic de achizitie si intretinere. Este usor incarcat si te poti baza pe el atat vara, cat si iarna. Este adevarat Volkswagen ... un vehicul universal , capabil sa transporte incarcaturi peste tot in lume." Asta se spunea despre Transporter imediat ce primul exemplar a iesit pe poarta fabricii.

      Totul a plecat de la o schita , un desen pe care Ben Pon , l-a creionat pe un carnet in fata conducerii engleze a uzinelor Volkswagen in 1947. Adept infocat al marcii increzator in calitatea produselor , Pon a propus o modalitate foarte simpla de eficentietizare a activitatii din interiorul fabricii prin realizarea unui vehicul care sa aiba la baza platforma lui Beetle , dar care sa permita transportarea unor incarcaturi mai grele si mai voluminoase . Bineinteles , ideea nu a dat roade imediat , dar , dupa o perioada de timp , in interiorul fabricii au aparut o serie de vehicule care aveau la baza ideea lui Pon.

Volkswagen Plattenwagen

        E vorba de asa-numitele Plattenwagen , practic sasiuri de Beetle cu o cabine improvizata amplasata deasupra motorului. In mod neobisnuit , platforma de transport se gasea in partea din fata , ceea ce ii conferea vehiculului o prezenta neobijnuita. Dupa preluarea uzinei de catre noua conducere germana , Nordhoff la cooptat pe Pon , care intre timp devenise primul reprezentant oficial Volkswagen , in vederea realizarii proiectului numit Type 2. Desi s-a dorit respectarea ideii initiale de a se folosi sasiul lui Beetle , in urma testarilor a reiesit faptul ca acesta nu era potrivit unor sarcini mari de transport . Un alt sasiu , mai rezistent , a trebuit proiectat , acesta avand avantajul de a ascunde motorul sub podeaua vehiculului , fapt ce-i permitea obtinerea unei platforme de incarcare extinse . In ceea ce priveste caroseria , aceasta a fost construita sub forma unei cutii dreptunghiulare care se monta deasupra sasiului .

      Dupa testarile efectuate in tunelul aerodinamic al liceului tehnic din Braunschweig , s-a ajuns la concluzia ca acea forma opunea prea multa rezistenta la inaintare , ceea ce se dovedea ineficient in conditiile in care singurul propulsor de care vehiculul urma sa dispuna era cel de pe Beetle. Specialistii liceului tehnic i-au sfatuit pe reprezentantii Volkswagen sa rotunjeasca caroseria la colturi in vederea obtinerii unui coeficient aerodinamic imbunatatit. Intradevar , dupa aceasta operatiune s-a observat imbunatatirea coeficientului cu 40%. In aceste conditii s-a luat decizia intrarii in productie a vehiculului , in 1951. Cu toate acestea mai lipsea ceva:masina nu avea un nume. Dar acest lucru nu a impiedicat continuarea productiei lui. Initial denumirea oficiala a fost Type 2 , urmand ca , in timp , sa fie inlocuita cu cea de Transporter. Denumirea a venit aproape de la sine , datorita caracterului sau universal.

volkswagen type 2

      De aici a inceput ascensiunea. Masina a fost primita excelent de catre public , fiind apreciata pentru calitatile sale de transportator , dar si pentru robustetea specifica Volkswagen. In scurt timp , la un salon auto din 1952 , Volkswagen a prezentat o versiune de lux a utilitarei . Masina dispunea de geamuri laterale si putea acomoda cu usurinta 7 persoane. Pe de alta parte , cu ajutorul unei companii germane specializate in productia de rulote, Westfalia , a devenit disponibila publicului si versiunea Camper.

Volkswagen Camper

      Masina a devenit un adevarat fenomen , un simbol al libertatii de miscare , al independentei si al spiritului liber.Succesul sau se datoreaza formulei sale simple , robuste , fara complicatii , dar si calitatilor sale.

      In 1967 , cea de-a doua generatie a preluat reteta de succes a primei : scaunul soferului amplasat inaintea puntii fata si motorul asezat dupa puntea din spate . Aceasta nu numai ca asigura maximum de ergonomie spatiului, dar s-a dovedit una fericita din punctul de vedere al tractiunii , masina fiind excelenta in conditii de drum alunecos. Motorizarea era acum compusa din4 cilindri boxer de 1,6 litri ce producea 50 de cai , dar si un 2,0 litri de 70 de cai . Viteza maxima era acum de 110 si respectiv 127km/h , ceea ce-l facea mao potrivit pentru calatorii mai lungi pe autostrada.. Motorul racit cu aer era imperturbabil indiferent de faptul ca mergea la -20 de grade in regiunile polare sau in desert la 50 de grade. aceste calitati , alaturi de cele mostenite de la predesesorul sau , au facut cat sa devina cel putin la fel de apreciat ca primul.

Volkswagen t2

      Americanii s-au indragostit pur si simplu de el , iar europenii l-au considerat dintotdeauna o masina de incredere. Formula lui Pon s-a dovedit inca o data eficienta , la fel cum a facut-o si cu generatia a treia de Transporter care a inlocuit T2-ul incepand din 1979 si pana in 1990 , continuand sa se prezinte motorul in spate. Epoca moderna a gasit numele de Transporter pe harta celor mai bune utilitare din Europa , T4 si T5 fiind continuatori de seama ai acestui nume.

Volkswagen T4

Volkswagen T5